Torticolis

Reprezinta contractura muschilor gatului (sternocleidomastoidieni), ceea ce limiteaza miscarile de rotatie ale capului, fiind insotita sau nu de durere.

Altfel spus, torticolis reprezinta deficienta in care capul si gatul sunt inclinate in lateral, concomitent cu rasucirea capului inspre partea opusa.

Tipuri de torticolis

In functie de momentul aparitiei, exista 2 forme de torticolis:

  1. Torticolis congenital – prezent la nastere. Este cel mai frecvent tip de torticolis. Dar, desi copul il are inca de la nastere, parintii il pot observa cand sugarul are cateva saptamani, pe masura ce incepe sa aiba mai mult control asupra miscarii capului. Formele congenitale de torticolis pot coexista cu alte malformatii ale aparatului locomotor: ale centurii scapulare (omoplat ridicat), ale membrelor inferioare (luxatii, picior stramb congenital).
  2. Torticolis dobandit – apare dupa nastere. Torticolisul dobandit se produce de obicei in primele 4-6 luni de viata sau mai tarziu in copilarie. Poate debuta rapid sau se poate instala incet. Spre deosebire de torticolisul muscular congenital, in cazul torticolisului dobandit nu exista de obicei asimetrie faciala. Torticolisul dobandit poate fi benign (nu este sever) sau poate fi semnul unei probleme de sanatate mai severe. Cauzele sunt diferite, tocmai de aceea este foarte important sa iei masuri rapid, astfel incat copilul tau sa primeasca ingrijirea si tratamentul adecvate.

Retine! Torticolisul la copii este diferit de o alta afectiune, denumita torticolis spasmodic, prezent la adulti.

Cauze

Deoarece exista forme diferite de torticolis, este important sa cunosti cauza, astfel incat copilul sa primeasca tratamentul si ingrijirea adecvate, cat mai rapid posibil.

  • In formele congenitale:
  • Lezarea muschiului sternocleidomastoidian (torticolis muscular) prin pozitie intrauterina vicioasa a capului
  • pozitie vicioasa a umarului (acesta este ridicat spre cap), care comprima artera subscapulara astfel fiind redusa irigarea arteriala a muschiului sternocleidomastoidian, circulara dubla sau tripla a cordonului ombilical
  • o malformatie a coloanei vertebrale cervicale (torticolis osos)
  • In formele dobandite, cauzele sunt de natura:
  • obstetricala (prezentatie pelviana, prezentatie craniana cu aplicatie de forceps sau tractiune puternica);
  • cicatriceala (dupa arsuri, adenoflegmoane);
  • musculara (infectii virale, afectiuni reumatismale, posttraumatic);
  • nervoasa (la copiii cu sindrom extrapiramidal);
  • senzoriala (hipoacuzie inegala, miopie unilaterala)
  • gastrica – boala de reflux gastroesofagian (BRGE)
  • sau poate fi reactie anormala la unele medicamente (reactie distonica).

Semne si simptome:

In cazul torticolisului congenital:

  • Copilul are miscari limitate ale capului si gatului
  • Capul este inclinat catre o parte, in timp ce obrazul catre partea opusa

Pot fi prezente asimetrii ale capului si ale fetei care trimit catre plagiocefalie

In cazul torticolisului dobandit:

  • O serie de miscari ale capului si ale gatului sunt limitate
  • Capul este inclinat catre o parte, in timp ce obrazul catre partea opusa
  • In cadrul unei afectiuni denumite torticolis paroxistic benign, pot sa apara episoade recurente sau “atacuri” de inclinare a capului; frecvent, aceste atacuri sunt insotite de alte simptome, precum voma, iritabilitate si/sau oboseala extrema.
  • Alte simptome variaza in functie de cauza care a determinat torticolisul.

De retinut! Copilul care dezvolta torticolis asociat cu durere la nivelul gatului in urma unui traumatism (chiar traumatism minor) ar trebui evaluat de urgenta de catre un medic pentru a te asigura ca nu sufera o subluxatie a vertebrelor C1 sau C2. De asemenea, copilul care dezvolta torticolis dureros in acelasi timp cu febra provocata de o infectie a faringelui sau a retrofaringelui trebuie dus de urgenta la medic. Lasate netratate, aceste complicatii pot determina o boala rara denumita sindromul Grisel.

Diagnostic

Medicul efectueaza examenul fizic complet si anamneza (istoricul medical al copilului). Pentru a confirma diagnosticul, medicul poate recomanda si alte investigatii precum RMN-ul.

Tratament

La KINETIC SPORT & MEDICINE KIDS suntem dedicati sa actionam rapid pentru a depista cauza torticolisului si sa venim cu abordarea de tratament potrivita cu nevoile copilului tau. In majoritatea cazurilor, specialistii nostri au de-a face cu torticolis congenital – am descoperit ca majoritatea copiilor cu acest tip de torticolis raspund foarte bine la programele de terapie fizica, iar vindecarea se produce in cateva luni sau mai devreme, in functie de specificul fiecaruia. Echipa noastra dedicata formata din kinetoterapeuti cu experienta iti va prezenta un plan de exercitii care te implica si pe tine in programul de recuperare a copilului.

Obiectivele kinetoterapiei sunt: tonifierea in conditii de scurtare a musculaturii pe partea opusa si de alungire a musculaturii pe partea bolnava;  crearea unui reflex corect de atitudine.

Torticolisul congenital raspunde foarte bine la proceduri kinetoterapeutice, in special daca sunt incepute precoce, inca din primele saptamani de viata. In aceste cazuri se recomanda:

  • Masaj si pozitionari corecte ale capului prin posturi corective si hipercorective, copilul fiind supravegheat permanent.

Pentru celelalte forme de torticolis: kinetoterapia trebuie inceputa cel tarziu la sase luni de la diagnostic.

In cazurile foarte grave se impune interventia chirurgicala – pentru a corecta muschiul ingustat si orice alta asimetrie care se produce in plagiocefalie (cu care torticolisul este frecvent asociat). Daca specialistul recomanda tratamentul chirurgical, se recomanda kinetoterapia legata de interventia chirurgicala (preoperator si postoperator) si kinetoterapia corectiva.

 

Surse de informatie:

  • childrenshospital.org (Boston’s Children Hospital, SUA)
  • Kinetoterapia in pediatrie, Doina Muresan, Editura Fundatiei Romania de maine, Buc, 2009

Consultant: Dr. Ioana Iordache, medic specialist recuperare medicala, Kinetic Sport & Medicine

Sindromul Larsen

Sindromul Larsen este o boala genetica foarte rara care influenteaza dezvoltarea multor oase din organism. Sindromul a fost descris pentru prima data de chirurgul ortoped pediatru Loren J. Larsen, intr-un articol publicat in 1950, boala primind astfel numele sau. Sindromul, care afecteaza 1 din 100.000 de sugari anual, poate provoca numeroase simptome diferite, chiar la copiii care sufera de aceasta boala si fac parte din aceeasi familie. Copiii care prezinta sindromul Larsen au o inteligenta normala.

Cauze

Sindromul Larsen este o disfunctie genetica autozomal dominanta, fiind provocat de mutatia unei gene importante pentru dezvoltarea normala a scheletului inainte de nastere, cunoscuta sub numele de filamina B (FLNB).

In disfunctiile genetice autozomal dominante, copilul poate mosteni boala de la oricare parinte care are gena anormala – chiar daca parintele are sau nu manifestari ale bolii. In cazul bolilor genetice autozomal recesive, ambii parinti trebuie sa aiba gena anormala pentru a transmite boala catre copil.

Semne si simptome

Oasele si incheieturile prezinta simptomele sindromului Larsen, insa si trasaturile faciale pot fi afectate. Copiii care dezvolta sindromul Larsen ar putea avea:

  • Deformari ale coloanei, precum scolioza sau cifoza si malformatii ale coloanei cervicale
  • Deformari la nivelul picioarelor, precum piciorul stramb congenital
  • Displazie de sold (luxatie congenitala de sold), genunchi si coate
  • Statura mica
  • Incheieturi anormale
  • Oase in plus la nivelul incheieturii mainii si a gleznelor
  • Varfurile degetelor de forma patrata
  • Anomalii craniofaciale, precum fruntea proeminenta, aplatizarea podului nasului, exoftalmie (ochi iesiti din orbite) si despicatura valului palatin
  • Pierderea auzului din cauza ca unele oase ale urechii nu s-au dezvoltat corespunzator
  • Probleme respiratorii

Diagnostic

Evaluarea pentru diagnosticul sindromului Larsen incepe cu istoricul medical al copilului si examenul fizic complet. Pentru a stabili cu precizie diagnosticul si a depista posibilele complicatii, medicul poate recomanda urmatoarele investigatii:

  • Radiografie osoasa.
  • Rezonanta magnetica nucleara (RMN), pentru a obtine imagini detaliate asupra organelor si structurilor din interiorul organismului.
  • Scanare Computer Tomograf (CT).
  • Analize de sange, care ajuta la stabilirea eficientei tratamentului medicamentos, precum si a tulburarilor biochimice si a functiei anumitor organe.

Tratament

Deoarece sindromul Larsen afecteaza o serie de sisteme ale organismului, tratamentul afectiunii poate sa varieze. In anumite cazuri, monitorizarea atenta ar putea fi singurul tratament necesar. In alte cazuri, se poate impune interventia chirurgicala care sa aiba in vedere aspecte specifice ale bolii.

Multe dintre complicatiile sindromului Larsen sunt evidente la nastere si pot fi tratate cand copilul este mic. Doua dintre exemple sunt piciorul stramb congenital si anomaliile craniofaciale. Specialistii nostril de la Kinetic Sport & Medicine sunt gata sa ofere un plan individualizat pentru fiecare copil.

Alte complicatii ale sindromului Larsen pot deveni evidente – sau problematice – pe masura ce copilul creste. Este valabil pentru deformarile coloanei, precum scolioza, deformarile coloanei cervicale si a disfunctiilor articulare.

Tratamentul poate include variante nechirurgicale precum corsetul si terapia fizica, sau varianta chirurgicala ca fuziunea spinal sau implantarea tijelor de crestere pentru stabilizarea coloanei vertebrale pe masura ce copilul continua sa creasca.

Ingrijirea ulterioara

Copilul cu sindrom Larsen ar trebui sa fie in continuare monitorizat de un specialist ortoped pana cand ajunge la maturitate.

De asemenea, pentru ca sunt implicate atat de multe sisteme in diagnosticul sindromului Larsen, medicul poate recomanda ca pacientul sa fie vazut de diferiti specialisti. De exemplu, copilul poate fi vazut de catre:

  • Ortoped si Neurochirurg pentru orice problema la nivelul coloanei sau de natura osoasa sau musculara
  • Specialist ORL, pentru evaluari regulate ale functiei auditive
  • Specialist neurolog, pentru orice problema neurologica
  • Specialist pneumolog, pentru probleme respiratorii
  • Kinetoterapeuti si specialist in terapie ocupationala pentru a extinde dexteritatea si abilitatile fizice ale copilului

In cadrul consulturilor ulterioare, pot fi efectuate radiografii sau alte investigatii diagnostice. Scopul monitorizarii continue este acela de a depista orice nereguli de crestere sau dezvoltare si de a le trata pe masura ce acestea apar.

Ingrijirea ulterioara si sprijinul continuu sunt disponibile la Kinetic Sport & Medicine. Echipa noastra de specialisti dedicati este orientata catre a oferi cele mai actuale si profesioniste metode de ingrijire pentru copilul tau.

 

Surse de informatie:

  • chop.edu (Children’s Hospital of Philadephia)

Consultant: Dr. Ioana Iordache, medic specialist recuperare medicala, Kinetic Sport & Medicine

Scolioza

Este o deformare a coloanei vertebrale – privita din spate sau din lateral, aceasta poate avea forma literei S sau C, aspectul general fiind acela ca persoana se inclina intr-o parte. Societatea Americana pentru Cercetarea Scoliozei defineste scolioza drept o curbura a coloanei vertebrale de peste 10 grade.

Scolioza este un tip de deformare a coloanei vertebrale si nu trebuie confundata cu postura gresita. Curbura coloanei vertebrale ca urmare a scoliozei se poate produce pe partea dreapta sau pe partea stanga, insa si pe ambele parti, in diferite sectiuni. Atat coloana vertebrala toracala (de mijloc), cat si cea lombara (inferioara) pot fi afectate de scolioza.

Managementul scoliozei trebuie individualizat pentru fiecare copil in functie de varsta acestuia, gradul de curbare si de timpul ramas pentru dezvoltarea scheletului. Pe masura ce copilul creste si se dezvolta, scolioza necesita consulturi frecvente pentru monitorizarea curburii. Depistarea timpurie este importanta. Netratata, scolioza poate provoca probleme cardiace si respiratorii.

Cauze

In peste 80% dintre cazuri, cauza scoliozei este necunoscuta – se numeste scolioza idiopatica. Scolioza este mai frecventa la sexul feminin.

Exista 3 tipuri de scolioza care se produc la copii- congenitala (prezenta la nastere), neuromusculara si idiopatica:

  • Scolioza congenitala. Acest tip de scolioza apare in timpul dezvoltarii fatului. Frecvent, este cauzata de una din urmatoarele:
    • Incapacitatea vertebrelor de a se dezvolta normal
    • Absenta unor vertebre
    • Vertebre partial formate
    • Absenta delimitarii vertebrelor
  1. Scolioza neuromusculara. Acest tip de scolioza este asociat cu numeroase afectiuni neurologice, in special in cazul copiilor care nu merg. Acestea pot fi:
  • Paralizie cerebrala
  • Spina bifida (lipsa sudurii complete a arcului vertebral, astfel incat maduva spinarii ramane neprotejata)
  • Distrofie musculara
  • Tumori ale maduvei spinarii
  • Neurofibromatoza (Este o afectiune genetica, care afecteaza nervii periferici care determina schimbari la nivelul pielii, numite “pete café-au-lait”)
  1. Scolioza idiopatica (independent de alte boli ale organismului). Cauza acestui tip de scolioza este necunoscuta. Exista trei tipuri de scolioza idiopatica:
    1. Infantila (Apare de la nastere la varsta de 3 ani. Este mai frecventa la baieti. De obicei, curbura se corecteaza de la sine pe masura ce copilul se dezvolta).
    2. Juvenila (Apare la copiii de 3-10 ani).
    3. Adolescentina (Apare la copiii intre 10 si 18 ani. Este cel mai frecvent tip de scolioza si este mai frecvent la fete).

Alte cauze ale scoliozei pot fi:

  • Afectiuni ereditare
  • Diferente in lungimea picioarelor
  • Traumatisme
  • Infectii
  • Tumori

Semne si simptome

  • Diferenta in ceea ce priveste inaltimea umerilor
  • Capul nu este centrat pe restul corpului
  • Diferenta de inaltime ai soldurilor sau a pozitiei acestora
  • Cand copilul sta drept, in picioare, apar diferente in felul in care bratele atarna pe langa corp
  • Cand copilul se apleaca, lateralele spatelui apar diferite in ceea ce priveste inaltimea

Durere de spate, durere de picior si schimbari ale tranzitului intestinal si ale vezicii urinare nu sunt asociate frecvent cu scolioza idiopatica. Copilul care prezinta aceste simptome are nevoie de evaluare medicala imediata. Simptomele scoliozei pot fi similare cu ale altor afectiuni sau deformatii ale maduvei spinarii sau pot fi consecinta unui traumatism sau a unei infectii.

Diagnostic

Pe langa examenul fizic complet si istoricul medical, medicul recomanda radiografia (pentru masurarea gradului de curbura) ca prim instrument de diagnostic al scoliozei.

In cazul curburilor nonidiopatice, a curburilor atipice sau al scoliozei congenitale, medicul poate recomanda RMN sau CT. Depistarea timpurie a scoliozei este importanta pentru succesul tratamentului.

Tratament

Tratamentul specific pentru scolioza este stabilit de medic in functie de:

  • Varsta, starea generala de sanatate si istoricul medical al copilului
  • Cauza scoliozei
  • Gravitatea afectiunii
  • Prognosticul afectiunii

Scopul tratamentului este stoparea progresiei curburii si prevenirea deformarilor.

Interventia chirurgicala – poate fi recomandata cand radiografia indica o masura a curburii coloanei de peste 45 de grade si cand celelalte metode de tratament – utilizarea corsetului, kinetoterapia – nu au determinat o evolutie favorabila.

 

Surse de informatie:

Consultant: Dr. Ioana Iordache, medic specialist recuperare medicala, Kinetic Sport & Medicine

Piciorul stramb congenital

Este cea mai frecventa malformatie a scheletului.

Exista mai multe forme de picior stramb congenital:

  • Picior talus valgus (accentuarea flexiei dorsale a piciorului si alunecarea in valg a astragalului)
  • Picior plat valg (prabusirea congenitala a boltei plantare)
  • Picior scobit (accentuarea marcata a boltei plantare)
  • Picior equin pur (hiperextensia piciorului la nivelul articulatiei tibio-astragaliene si deformarea astragalului)
  • Picior varus equin (cea mai frecventa forma de picior stramb congenital)

Piciorul varus equin

Este o malformatie a oaselor tarsiene (calcaneul este nedezvoltat sau alunecat inainte, astragalul pivoteaza si se inclina spre interior, scafoidul este proiectat anterior, cele trei cuneiforme si cuboidal sunt deplasate spre interior, astfel incat pozitia gleznei este modificata) si a musculaturii (retractia tricepsului sural si a musculaturii posterioare a gambei, asociata cu hipotonia musculaturii anterioare).

Semne si simptome

Mersul in equin inseamna mersul pe varfuri. Marginea interna a piciorului este ridicata; planta priveste spre linia mediana; mersul se instaleaza tarziu si este “topait” (“de cocos”), deoarece scobitura plantara se accentueaza foarte mult.

Diagnostic

Examen fizic complet.

Medicul poate recomanda radiografie sau RMN.

Tratament

Urmatoarele tipuri de tratament sunt valabile pentru toate formele de picior stramb congenital.

  1. Tratament orthopedic – recomandat de medicul ortoped pediatru
  2. Kinetoterapie: Masaj efectuat de la nastere, de 2-3 ori pe zi, in sedinte cu durata de 5-10 minute fiecare. Se executa, sub masaj, aducerea piciorului in pozitie corecta sau chiar hipercorectata. Gimnastica corectiva specifica tipului de picior stramb: tonifierea musculaturii afectate. Reeducarea mersului.
  3. Tratament chirurgical: este necesar mai ales in cazurile grave de picior varus eqvin, pentru alungirea tendonului achilean si repozitionarea oaselor tarsiene.

 

Surse de informatie:

  • Kinetoterapia in pediatrie, Doina Muresan, Editura Fundatiei Romania de maine, Buc, 2009

Consultant: Dr. Ioana Iordache, medic specialist recuperare medicala, Kinetic Sport & Medicine

Paralizia obstetricala de plex brahial

Consta in elongarea nervilor care alcatuiesc plexul brahial, cu instalarea deficitului motor la nivelul membrului superior afecat de tip paretic.

Cauze

Se produce in timpul nasterilor laborioase, la copiii cu greutate mare.

Semne si simptome

  • Membrul superior este imobil, flasc si rotat intern.
  • Mobilitatea mainii este mai mult sau mai putin conservata.

Diagnostic

Examen fizic complet.

La recomandarea medicului, investigatii imagistice: radiografie sau RMN.

Diagnosticul diferential se face cu fractura de clavicula.

Tratament

Unele cazuri se recupereaza de la sine, spontan, in cateva zile sau saptamani.

  • Daca dupa prima luna nu se reia mobilitatea membrului superior, se recomanda inceperea tratamentului kinetoterapeutic.
  • In cazurile grave sunt necesare interventii chirurgicale pentru eliberarea muschilor retractati, dupa varsta de 1 an sau mai tarziu, si chiar derotarea humerusului.

 

Surse de informatie:

  • Notiuni practice de ortopedie pediatrica de la nou-nascut la adolescent, Mihai Jianu, Doctor in stiinte medicale, Pro Editura si Tipografie, Buc, 2006

Consultant: Dr. Ioana Iordache, medic specialist recuperare medicala, Kinetic Sport & Medicine

Luxatia congenitala de sold

Este una dintre cele mai frecvente malformatii congenitale ale aparatului locomotor.

Patogenia acestei afectiuni recunoaste urmatoarele posibilitati: o disostoza a centurii pelviene, reprezentata de lipsa articulatiei dintre capul femural si osul iliac, prin aplazia sau hipoplazia cotilului sau a capului femural; pozitionari vicioase ale membrelor inferioare in timpul vietii intrauterine (in lunile a IV-a si a V-a) care duc la lipsa presiunii capului femural pe cotil.

Exista 2 forme:

  1. Displazia luxanta de sold
  2. Luxatia congenitala de sold

Acestea pot fi unilaterale (mai ales la nivelul soldului stang) sau bilaterale (sunt cele mai frecvente).

  1. Displazia luxanta de sold

Este determinata de o hipoplazie a cavitatii cotiloide si o modificare a capului femural in articulatie. La nastere, simptomatologia este minima, luxatia propriu-zisa producandu-se in lunile urmatoare. Prognosticul acestei forme, daca este depistata imediat dupa nastere, este favorabil prin posturare in abductie a membrelor inferioare.

  1. Luxatia congenitala de sold

Semne si simptome

Acestea pot fi numeroase:

  • Pliurile interne ale coapsei sunt asimetrice sau inegale numeric (sunt mai multe de partea cu luxatie), datorita relaxarii muschilor adductori de partea luxata.
  • La fetite se observa inclinarea fantei vulvare spre partea luxata.
  • Santul interfesier este oblic pe axul longitudinal al corpului.
  • Membrele inferioare sunt inegale in lungime (in forma unilaterala).
  • Medicul poate evidentia aceasta afectiune prin efectuarea a diverse teste functionale, cum ar fi: Semnul Ortolani si Semnul lui Ombredanne
  • Laxitate articulara mare, care da un grad de amplitudine foarte mare pentru miscarile de rotatie interna, rotatie externa (fiecare dintre ele are cate 90 de grade amplitudine) si adductie (mersul cu picioarele in adductie inseamna inspre interior).
  • Limitarea marcata a miscarii abductiei (la sugarul de cateva luni, gradul de amplitudine este de maxim 25-30 de grade).
  • Dupa varsta de 1 an apare semnul Trendelenburg.
  • Acesti copii incep sa mearga mai tarziu (la 18-20 de luni).
  • Mers schiopatat, caracteristic: in luxatia unilaterala, in momentul de sprijin pe membrul inferior luxat, umarul din partea respectiva se inclina si el in aceeasi parte.. in luxatia bilaterala, inclinarea umerilor alterneaza in raport cu membrul inferior de sprijin (mersul “de rata”).
  • La copiii mai mari se asociaza adductia coapselor, lordoza lombara (din cauza bascularii anterioare a bazinului in timpul mersului), durere si oboseala in timpul mersului.

Diagnostic

Examenul radiologic se efectueaza dupa varsta de 3 luni (atunci cand apare nucleul de crestere la nivelul capului femural). Se evidentiaza modificari ale raporturilor anatomice dintre femur si osul iliac; situarea nucleului de crestere in afara cadranului infero-intern (unde se gaseste in mod normal). Daca luxatia congenitala de sold este diagnosticata precoce si tratamentul este inceput imediat, se poate vindeca fara sechele. Daca insa este depistata tardiv, mai ales dupa inceperea mersului, lasa sechele functionale grave.

Tratament

Exista trei variante, in functie de recomandarea specialistului

Tratament ortopedic: difera in functie de varsta la care este diagnosticata luxatia congenitala de sold si este realizat de medical ortoped pediatru

  • Kinetoterapie – Se va incepe precoce tratamentul, la recomandarea medicului ortoped pediatru si a celui de recuperare medicala. Se vor realiza exercitii specifice si personalizate in vederea corectareii deficientei, precum si a intregului lant cinematic pentru a evita aparitia tulburarilor de postura si mers.
  • Exercitii pentru tonifierea musculaturii paravertebrale.
  • Exercitii de mers
  • Program kinetic “de intretinere”, efectuat pana postbubertar

Recomandari pentru parinti: copilul va fi lasat sa mearga numai atunci cand mersul este stabil; se vor evita caderile (pot provoca subluxatii).

Tratament chirurgical: se recomanda in cazurile ireductibile sau in care depistarea s-a facut dupa inceperea mersului.

 

Surse de informatie:

  • Kinetoterapia in pediatrie, Doina Muresan, Editura Fundatiei Romania de maine, Buc, 2009

Consultant: Dr. Ioana Iordache, medic specialist recuperare medicala, Kinetic Sport & Medicine

Hiperlordoza lombara

Coloana lombara, fiziologic este pozitionata in usoara lordoza, creand o curba cu concavitatea anterior in plan sagital (profil). Cand aceasta curbura devine exagerata apar probleme de statica a coloanei vertebrale si atrage dupa sine diverse afectiuni.

Managementul lordozei trebuie individualizat pentru fiecare copil, in functie de varsta, gradul de curbura si timpul ramas pentru dezvoltarea scheletului. Pe masura ce copilul creste si se dezvolta, lordoza impune consulturi frecvente pentru monitorizarea curburii. Depistarea timpurie este importanta.

Cauze

Este asociata cu postura defectuoasa, o problema congenitala (prezenta la nastere) a vertebrelor, afectiuni neuromusculare, diverse interventii chirurgicale la nivelul spatelui sau o problema la nivelul pelvisului ori a soldului; spondilolisteza (din lb. latina, “corp vertical alunecat”, se caracterizeaza prin alunecarea anterioara a unui corp vertebral fata de restul vertebrelor).

Semne si simptome

Fiecare copil experimenteaza simptomele in mod diferit. Principalul semn clinic al lordozei este proeminenta feselor. Simptomele variaza in functie de faptul ca lordoza s-a produs impreuna cu alte defecte, precum distrofia musculara, displazia de dezvoltare a soldului sau tulburari neuromusculare.

Durere la nivelul spatelui, durere la nivelul membrelor inferioare, modificari de tranzit intestinal sau ale vezicii urinare sunt alte simptome mai putin frecvente asociate lordozei. Copilul care prezinta acest tip de simptome necesita evaluare medicala imediata.

Simptomele lordozei pot fi similare cu cele ale altor probleme ale coloanei vertebrale sau pot fi o consecinta a unui traumatism sau a unei infectii.

Diagnostic

Medicul stabileste diagnosticul lordozei in baza istoricului medical complet, a examenului fizic si a unor investigatii.

Investigatiile pot fi: radiografia completa a coloanei vertebrale sau RMN. Depistarea timpurie este extrem de importanta in cazul lordozei.

Tratament

Tratamentul specific al lordozei este stabilit in functie de:

  • Varsta, starea generala de sanatate si istoricul medical al copilului
  • Cauza care a declansat lordoza
  • Gravitatea afectiunii
  • Prognosticul referitor la evolutia bolii

Scopul tratamentului este oprirea progresiei curburii si minimizarea diformitatii. Managementul lordozei depinde de cauza lordozei. Exercitiile simple se pot dovedi suficiente in cazul in care lordoza este asociata cu postura defectuoasa.

Lordoza care se produce ca urmare a unei probleme de sold va fi tratata ca parte a problemei de sold.

Specialistii de la Kinetic Sport & Medicine te vor indruma cu privire la cel mai bun tratament pentru problema copilului tau.

 

Surse de informatie:

Consultant: Dr. Ioana Iordache, medic specialist recuperare medicala, Kinetic Sport & Medicine

Genu varum

Reprezinta o deviere in plan frontal a genunchiului, cu tendinta pozitionarii gambei spre interiorul axei membrului inferior si cu proeminenta genunchiului spre exterior. Popular, aceasta afectiune este cunoscuta sub numele de “genunchi in O”

In mod normal, toti copiii prezinta genunchii in “O”, de la nastere pana la varsta de 18 luni, din cauza unei incurbari a femurului si a tibiei, pentru a oferi o baza mai larga de sustinere si stabilitate in momentul achizitionarii mersului. In majoritatea cazurilor, deviatia este benigna si se corecteaza spontan. Important este sa fie depistata forma patologica si sa se inceapa un tratament specific, precoce. Incidenta de aparitie: prima copilarie. Este mai frecvent la baieti.

Cauze

  • Rahitism (este cea mai frecventa cauza)
  • Pote avea caracter familial
  • Osteomielita
  • Tuberculoza genunchiului
  • Fracturi vicios consolidate
  • Infectii sau tumori ale oaselor

Semne si simptome

  • Se evidentiaza dupa varsta de 2-3 ani, cand copilul incepe sa mearga
  • Intre coapsa si gamba se formeaza un unghi deschis spre linia mediana (semnul cel mai evident);
  • Mers leganat(cand afectarea este mare);
  • Picior “scobit” (cel mai frecvent) sau picior plat (din cauza tensiunii accentuate a tibiei);

Diagnostic

Medicul stabileste diagnosticul initial in urma examinarii picioarelor si a mersului. Pe langa examenul fizic, poate recomanda si o radiografie a piciorului afectat pentru a observa structura osoasa. Medicul mai poate recomanda si testarea nivelului de vitamina D pentru a exclude rahitismul.

Tratament

  • Tratament etiologic: in cazul rahitismului, se efectueaza tratamentul medicamentos al bolii.
  • Kinetoterapie: Specialistii nostri de la Kinetic Sport & Medicine pot recomanda diverse exercitii specifice pentru asuplizarea si tonifierea musculaturii adiacente articulatiei genunchiului, in vederea obtinerii unei stabilitati cat mai bune si corective. Terapie manuala si Kinesio Tapeing. Talonete pentru corectarea eventualei inegalitati de membere sau a asocierii unor deformari ale boltei plantare.
  • Tratament chirurgical: in deformatiile mari, la recomandarea medicului ortoped pediatru

 

Surse de informatie:

  • Kinetoterapia in pediatrie, Doina Muresan, Editura Fundatiei Romania de maine, Buc, 2009
  • Notiuni practice de ortopedie pediatrica de la nou-nascut la adolescent, Mihai Jianu, Doctor in stiinte medicale, Ed. Pro Editura si Tipografie, Bucuresti, 2006

Consultant: Dr. Ioana Iordache, medic specialist recuperare medicala, Kinetic Sport & Medicine

Genu valgum

Reprezinta o deviere in plan frontal a articulatiei genunchiului, cu tendinta pozitionarii gambei spre exteriorul axei membrului inferior si cu proeminenta genunchiului spre interior. Aceasta afectiune este cunoscuta popular sub denumirea de “genunchi in X”.

La copil genu valgum apare fiziologic in prima copilarie, dupa varsta de 2 ani, frecvent la 3-4 ani, si dispare spontan. In cazul in care se agraveaza dupa 4 ani si devierea este unilaterala, genu valgum este considerat patologic si trebuie tratat. Este mai frecvent la fete. La adolescent (si la adult) genu valgum este secundar unei alte leziuni.

Cauze

Genu valgum poate fi, de asemenea, determinat de:

  • Traumatism sau infectie la nivelul genunchiului sau piciorului
  • Malformatii osoase provocate de rahistism, o boala determinate de lipsa vitaminei D si a calciului
  • Alte boli osoase
  • Obezitate (kilogramele in plus pun presiune pe genunchi)
  • Artrita articulatiilor genunchiului

Obezitatea agraveaza genu valgum, potrivit Jurnalului de Ortopedie pediatrica. Publicatia anunta ca in urma unui studiu recent, s-a descoperit ca 71% dintre copiii cu genu valgum erau supraponderali sau obezi.

Semne si simptome

  • Unghiul format intre axul coapsei si axul gambei este mai mic de 165 de grade;
  • Distanta dintre maleolele interne este mai mare de 8 cm (cel mai frecvent este cuprinsa intre 15 si 25 cm);
  • Nu se corecteaza la proba functionala;
  • Se poate observa prezenta piciorului plat;
  • Membrul inferior afectat este scurtat;
  • Se produc deviatii la nivelul coloanei vertebrale si a bazinului.

Diagnostic

Consult ortopedie pediatrica si apoi recuperare medicala.

Examenul fizic complet – medicul va observa inegalitatea lungimii picioarelor, unghiul de aliniament al genunchiului, forma neregulata a talpilor sau a incaltamintei. De asemenea, se va analiza felul in care copilul sta in picioare sau in timpul mersului.

Daca medicul considera necesar, va recomanda investigatii suplimentare precum radiografia sau examenul RMN, pentru a observa cu exactitate gradul de deformare.

Tratament

  • Kinetoterapie: Exercitii specifice pentru asuplizarea si tonifierea musculaturii adiacente articulatiei genunchiului, in vederea obtinerii unei stabilitati cat mai bune si corective. Terapie manuala si Kinesio Tapeing. Talonete pentru corectarea eventualei inegalitati de membere sau a asocierii piciorului plat precum si a alunecarii articulatiei mediotarsiene medial.
  • Tratament chirurgical: in formele grave; la adolescenti.

Surse de informatie:

  • Kinetoterapia in pediatrie, Doina Muresan, Editura Fundatiei Romania de maine, Buc, 2009
  • Notiuni practice de ortopedie pediatrica de la nou-nascut la adolescent, Mihai Jianu, Doctor in stiinte medicale, Ed. Pro Editura si Tipografie, Bucuresti, 2006
  • healthline.com

Consultant: Dr. Ioana Iordache, medic specialist recuperare medicala, Kinetic Sport & Medicine